Murakami viseaza oi

16 03 2010

Desi nu am mai scris de ceva timp pe acest colt de jurnal virtual, asta nu inseamna ca nu am mai citit, dimpotriva incerc sa tin pasul cu multitudinea de romane ce se aduna pe noptiera si care asteapta cu nerabdare sa le deschid. Tot pe noptiera ma astepta si In cautarea oii fantastice a scriitorului-obsesie personala Haruki Murakami.

In aceeasi maniera urbano-cosmopolita, Murakami a reusit sa ma surprinda inca o data cu o noua abordare a fantasy-ului. Desi este adevarat ca exista anumite pattern-uri dupa care isi construieste trecerea de la realitate la fantezie si invers, el alege intotdeauna un alt subiect pe care il fructifica in cele mai neasteptate moduri. La un singur lucru ma astept intotdeauna de la el – ca voi descoperi un fir narativ neasteptat. In romanul de fata, personajul principal este un tip absolut banal, fara visuri si sperante, parasit de sotie, complet singur si resemnat, care ajunge sa fie trimis in cautarea unei oi fantastice si sa se indragosteasca de o fata cu urechi speciale, cu puteri de oracol, care il insoteste in aventura nebuneasca a descoperirii fantasticului.

Ca de obicei, romanul lui Murakami incepe cat se poate de normal pentru a sari brusc intr-o alta dimensiune a universului unde exista experimente militare, societati secrete cu obiective inalte de manipulare a maselor si cucerire a lumii si o oaie cu puteri mistice, care ocupa trupul muritorilor pentru a-i transforma in dictatori nemilosi, numai pentru propriul amuzament. Cum se continua povestea, asta este un fapt pe care nu il pot dezvalui, atat pentru ca doresc sa mentin suspansul, dar si pentru ca intriga complexa si planurile narative multiple ma impiedica sa pot face un simplu rezumat.

Un roman fantasy contemporan, care pleaca din Japonia super-tehnologizata pentru a se pierde in munti unde pasteau oi cu puteri aparte si cu stea nu in frunte, ci pe corp…un personaj banal care da dovada de mai multa putere decat crede ca poseda…o lume cotidiana cu rabufniri de paranormal…toate acestea in “dulcele stil” Murakami.

Daca m-am intors pe blog, macar sa imi reanimez obsesiile pentru scriitori si genuri literare.