Unde sunt limitele prostiei la oamenii inteligenti?

10 03 2009

“Un prost nu spune multe lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii” (Garabet Ibraileanu)

De la Triumful prostiei. Mic tratat despre prostia inteligentei nu stiam la ce sa ma astept, stiam doar ca va fi cu siguranta o lectura originala, pe care nu am sa o pot lasa din mana. Si chiar asa a fost.

Amestec amuzant de filosofie, psihologie, istorie si o cruda banalitate, scriitura dezvaluie un umor negru si o ironie fina la adresa prostiei oamenilor inteligenti, care are surse bine definite, dupa cum realizeaza cele trei personaje ale cartii: naratorul, cinicul sau prieten Gulliver si iubita lui Clara. In incursiunea lor,  prin dilectica si meditatie, cei trei reusesc sa identifice cateva surse clare ale prostiei oamenilor inteligenti: conformismul, spiritul de turma, reducerea/simplificarea, chiar si egalitarismul prost inteles. Toate aceste surse au la baza superficialitatea cu care oamenii inteligenti ajung, in timp, sa trateze orice subiect, din comoditate sau din nevoia de a se alatura opiniei generale.

Este interesant de observat cum discutia dintre cele trei personaje care construieste o intreaga filosofie a prostiei inteligentei se intoarce adesea in acelasi punct: cel al artei contemporane, care este acceptata de prostii inteligenti din spirit de turma, nicidecum cu spirit critic. Astfel, exact ceea ce ar trebui sa reprezinte punctul culminant al frondei, al rebeliunii fata de conformism, devine o noua forma de conformism, atat de comuna in epoca contemporana: arta ce a aparut din nevoia de a deconstrui paradigme si retete ajunge sa se incadreze in alta paradigma, alta reteta, atat de previzibila. Este, de altfel, aceeasi situatie pentru acest concept abstract, ca si pentru prostia inteligentei, care isi stabileste canoanele si nu le depaseste limitele de frica sa nu se dezica de ordinea fireasca a epocii.

O lectura revelatoare, Triumful prostiei demonstreaza ca toate convingerile noastre nu sunt decat conformism fata de “trendurile” vremii…si ca trebuie sa invatam sa ne indepartam de comod, pentru a ne formula propriile pareri, cu riscul de a deranja oranduiala “la moda”. E o provocare pe care eu o accept. Ce ziceti?…