Pe urmele lui Alice

14 07 2009

De ce am vrut sa citesc eu cartea cu acest titlu? Tocmai pentru ca impartasesc numele cu eroina romanului de gen chick-lit, scris de Claire Naylor. Si, de asemenea, pentru ca aveam chef de un roman usurel, amuzant, de dragoste, numai bun pentru putina relaxare dupa o licenta extrem de solicitanta.

Eroina noastra este o londoneza stresata, care si-a pierdut in acelasi timp jobul si iubitul, dar care, dupa ce isi plange bine de mila, se hotaraste sa isi gaseasca fericirea in mondenul LA, alaturi de o veche prietena, ajunsa mare star in lumea cinematografica. Astfel, Alice ajunge mica aparitie exotica pentru cercurile de cinici si excentrici din LA si, mai mult decat atat, ea reuseste sa obtina o slujba in PR (se pare ca am chiar mai multe lucruri in comun cu eroina) unde trebuie sa promoveze staruri rock mai mult sau mai putin trecute de prima glorie.

Totusi, de ce pe urmele lui Alice? Pentru ca, in toata invalmaseala asta de fotomodele, staruri de cinema si vedetisme, apare si fat-frumosul pe un cal alb, care o urmareste pe Alice din Londra pana in LA, care ii face curte in stilul oldie and goldie al gentilomilor si risca sa fie arestat fiind luat drept un urmaritor psihopat.

O poveste de dragoste comica, lejera si foarte buna mai ales pentru vacanta.





Despre dragoste in stil romanesc

7 05 2009

Acum cateva zile vorbeam cu o prietena despre romane bune de dragoste si ma ruga sa ii recomand cateva titluri…Ciudat, dar primele titluri care mi-au venit in minte au fost Lorelei de Ionel Teodoreanu si Adam si Eva de Liviu Rebreanu. Prietena mea a ramas destul de surprinsa si a avut o reactie usor sceptica fata de recomandarile mele.

Probabil ca si ea, ca si mine inainte sa citesc aceste romane, se intreba de unde pana unde povesti frumoase, sincere de dragoste la Ionel Teodoreanu, dar mai ales la Liviu Rebreanu? A fost o surpriza extrem de placuta sa descopar stilul usor tragic al lui Ionel Teodoreanu, ale carui rasturnari amare de situatie te fac sa te intrebi daca exista vreo logica a acestui sentiment sau a vietii in general…Cat despre motivul metempsihozei la Rebreanu…cine ar fi crezut? O poveste despre o dragoste care trece veacurile din Mesopotamia arhaica pana in Romania contemporana (autorului), o poveste trista, cu accente de disperare, dar care, inca o data, surprinzator, are un deznodamant foarte frumos…Nu spun mai mult, pentru ca trebuie citita, dar, mai ales traita…

De fapt, ambele povesti, chiar daca sunteti amatori ai genului ori ba, chiar daca sunteti cinici cand vine vorba de romantism, va vor misca intr-o mai mica sau mai mare masura, macar datorita scriiturii al carui lirism nu va poate lasa indiferenti. Daca nu ma credeti, va invit sa le cititi!