Intre etichete si orgolii

5 03 2009
” . . . I could easily forgive HIS pride, if he had not mortified MINE.”

Zilele trecute mi-am amintit de una dintre autoarele mele preferate, o clasica, Jane Austen. Scriitoare ce a trait in perioada premergatoare victorianismului, a reusit sa creeze o critica subtila la adresa mecanismelor societatii engleze, luand in deradere insasi baza relatiilor sociale-eticheta si rangul social. De altfel, o romantica pe cat ii permitea spiritul epocii, Jane Austen a imbinat cu eleganta acutul simt critic si observatia fina, pentru a contura personaje cu un caracter puternic, pe care le-a asezat in relatii de opozitie. Probabil ca ati intuit celebrul cuplu la care ma refer: Elizabeth Bennet si Mr. Darcy sau arhetipul dragostei care se naste din ura.

“Pride and Prejudice” este o poveste care, dincolo de idealul dragostei pentru dragoste, aduce in discutie conditia femeii intr-o societate masculina prin excelenta, casatoria de convenienta si incapacitatea de a trece granitele unor clase sociale prestabilite prin nastere si eticheta. O absurditate pentru zilele noastre, dar realitatea cotidiana pentru acel timp istoric, eticheta dicta modul in care se construiau relatiile, ba chiar putea fi atat de grava incat sa distruga vieti.-a nu se uita modul in care reactioneaza Elizabeth cand afla de fuga Lydiei cu Mr. Wickham sau chiar faptele istorice care amintesc de moartea unor regi din cauza acestor reguli stricte de comportare.

Jane Austen reuseste sa reproduca fidel mentalitatea vremii, dar, se aventureaza in a descrie ceva mai mult…incalcarea etichetei, fapt reprobabil atunci, comportament incurajat de postmodernism. Astfel, dincolo de barierele de rang si avere, Mr. Darcy se lasa “vrajit trup si suflet” de Lizzy, o femeie cu mult prea mult spirit critic decat i-ar fi fost permis. Dar in calea etichetei se interpune un alt concept (stereotip pentru definirea britanicilor, de altfel), ORGOLIUL.

Un concept atat de greu de incadrat, si totusi atat de recurent in comportamentul uman, orgoliul devine principalul obstacol in clarificarea situatiilor, iar etichetarea isi face aparitia din primele secunde pentru cele doua personaje principale. Este interesant de observat modul in care este transpusa in film aceasta etichetare (vezi ecranizarea din 2005 cu Keira Knightley in rol principal), ca joc de priviri si orbiri. In fapt, orgoliul este cel care alimenteaza firul epic si care, asemeni bulgarelui de zapada, impulsioneaza si redreseaza fiecare situatie tensionata, pentru a o revigora in momentul in care ne-am fi asteptat la un deznodamant. Din acest orgoliu se nasc prejudecatile, iar privirile raman la un nivel superficial, nereusind sa descifreze adevarul pana in ultimul moment, cand totul parea aproape pierdut…

O teorie psihologica afirma, insa, ca dragostea este singurul mod in care putem transcede propria subiectivitate pentru a cunoaste subiectivitatea unui altul, pentru ca este un sentiment lucid in extenso. Aceasta teorie se aplica foarte bine povestii in cauza, pentru ca numai in momentul indragostirii, care ar trebuie sa fie un moment de orbire, protagonistii deschid larg ochii si reusesc sa depaseasca propria subiectivitate (marcata de egoism, orgoliu si prejudecati) pentru a cunoaste adevarata natura a celuilalt. Elizabeth si Darcy se lovesc de propria ingnoranta si sunt infranti cu armele lor…metafora, poate, a ignorantei generale ce alimenteaza eticheta societatii victoriene. Bineinteles, solutia data de Jane Austen este una romantica, iar happy ending-ul isi traieste triumful, tocmai pentru ca este inexistent in realitatea epocii.

“Pride and Prejudice” este o adevarata demonstratie de orbire si regasire a privirii, tehnica potentata de ecranizarea din 2005 in care jocurile de simetrie a cadrelor si a pozitionarii personajelor marcheaza tocmai ruptura dintre aparenta impusa de eticheta si privirea patrunzatoare, care judeca sau iarta. Va recomand, in special, scena din final in care Darcy si Bingley fac o vizita inoportuna (dar extrem de dorita) familiei Bennet, iar mama isi aranjeaza fiicele in camera de zi asemeni unui fotograf care isi compune cadrul pentru un pictorial de mare anvergura. Din nou, tensiunea este mascata de eticheta, iar privirile incrucisate Darcy-Elizabeth, Bingley-Jane sunt singurele care tradeaza importanta evenimentului.