Umbre si strigoi ai Albaniei comuniste

5 03 2009
Nu s-a mai vazut vreodat’
Merge mortul cu cel viu…

“Umbra” de Ismail Kadare mi-a atras atentia din doua motive: titlul si descrierea de pe spatele cartii (Humanitas, colectia Raftul Denisei) ce vorbea despre dragostea imposibila dintre un cineast albanez si o tanara parizianca. Insa orizontul de asteptare creat a fost complet depasit de ceea ce aveam sa descopar citind cartea.

“Eram un cadavru care avea obligatia sa nu iasa din conditia initiala. Aceasta era cetatenia mea. Soarta si limitele mele.”, astfel se descrie personajul principal in finalul povestii, pentru ca este o poveste spusa din perspectiva unui narator-erou, sub forma unui jurnal, capitolele fiind numite insemnari. Marturisirea din final este o comprimare a ceea ce se petrece de-a lungul firului epic, caci imposibilitatea iubirii dintre cei doi, care ar putea fi pusa pe seama distantei sau a diferentelor culturale, devine fatalitatea imposibilitatii de a depasi granita dintre vii si morti, dintre occidentali si Albania comunista.

Intreaga poveste de dragoste este de fapt o intreaga alegorie a cenzurii comuniste si a efectelor pe care aceasta le are asupra oamenilor. Desi eram un prea mic copil in astfel de momente, mi-am putut imagina cu usurinta regimul opresiv, prin prisma unei Albanii comuniste care transforma personajul nostru intr-un mort care umbla printre cei vii. Metafora mortii, a inghetului pe care personajul nostru o invoca de cate ori calatoreste la Paris, dar si legenda traditionala albaneza a mortului Konstandin care se ridica din pamant pentru a-si conduce sora, pe Doruntina, pe meleaguri straine, toate devin forme mitice pe care cenzura le imbraca in constiinta eroului. Esecul de a se indragosti de tanara parizianca, Silvaine, setea prietenilor sai de a afla despre aventurile pe care acesta le-a avut la Paris, nevoia de a trai toate sunt refuzate pentru ca regimul totalitar a inghitit eul personajului nostru, transformandu-l intr-un mort care a incalcat pactul, a comis hybrisul.

Eroul s-a transformat in umbra, ca pedeapsa a comiterii pacatului originar, transcederea granitelor dintre cele doua taramuri a adus asupra sa eliberarea, dar si caderea in infern. A muscat din fructul interzis (eroul face dragoste cu Silvaine in final, moment ce este marcat de metafora incestului), reusind sa “invie Albania din morti” cu pretul propriului suflet.

Imposibilul a devenit real…

Advertisements

Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: